O confruntare verbală cu ton ridicat readuce în atenția publică un conflict mai vechi dintre un vorbitor și ceea ce el descrie drept „sistem”, stârnit de insistența cu care i se cer lămuriri despre modul în care își asigură existența.
La întrebarea rostită fără ocolișuri, „Din ce trăiți, domnule Georgescu, astăzi?”, acesta nu a dorit să intre în concretul cifrelor sau al surselor de venit. În loc să ofere detalii materiale, a mutat centrul discuției către registrul credinței, afirmând că „Dumnezeu ne ține pe toți”, formulă în care a inclus atât propria persoană, cât și pe cei care îl chestionează.
Din perspectiva lui, astfel de interogații nu sunt motivate de o reală nevoie de clarificare, ci de dorința de a alimenta bârfele. El a lăsat să se înțeleagă că interesul public față de veniturile sale are mai degrabă un iz de curiozitate răutăcioasă decât unul informativ, transformând tema financiară într-un pretext pentru comentarii malițioase.
În fața presiunilor repetate, a precizat că nu vrea să deschidă capitolul vieții sale financiare și a rămas neclintit în hotărârea de a nu oferi transparență pe acest subiect. A preferat, în schimb, să își îndrepte discursul către ceea ce numește „răzbunări ale sistemului”, interpretate de el ca un soi de confirmare morală.
Aceste acțiuni, pe care le consideră îndreptate împotriva sa, ar reprezenta, după propria formulare, un motiv care „îi face cinste în fața lui Dumnezeu”. Astfel, se conturează imaginea unei persoane care se vede victimă a unor mecanisme nedrepte și care își articulează poziția printr-un amestec de referințe religioase, critică la adresa „sistemului” și refuz constant de a-și dezvălui sursele actuale de subzistență.
