VLAD MERCORI, cunoscut în spațiul online pentru investigațiile sale din zona politică și administrativă, revine cu o nouă dezvăluire despre comune din România unde cheltuielile cu indemnizațiile de handicap par să fi explodat.
Investigația pornește din comuna Ștefan cel Mare, județul Olt, condusă de primarul Măgureanu Viorel Marius, membru PNL. Aici, la o populație de 1.499 de locuitori, primăria plătește anual 5.258.852 de lei pentru indemnizații destinate persoanelor cu handicap, echivalentul a aproximativ 1 milion de euro. Suma reprezintă circa 60% din întregul buget al comunei.
Potrivit datelor analizate, cuantumul acestor ajutoare variază, în funcție de gradul de handicap, între 450 de lei pentru handicap grav și 1.163 de lei pentru persoanele cu deficiențe de vedere. Luând în calcul o medie estimată de 600 de lei pe beneficiar, rezultă că în Ștefan cel Mare ar exista în jur de 730 de persoane care primesc indemnizații de handicap. Practic, aproximativ jumătate din locuitorii comunei ar figura ca persoane cu dizabilități.
Proporția ridicată ridică semne de întrebare privind corectitudinea și fundamentarea acestor încadări în grad de handicap. Fără a formula acuzații directe, analiza subliniază că astfel de cifre sunt greu de explicat printr-o situație socială sau medicală obișnuită. Concentrarea unui număr atât de mare de persoane încadrate cu handicap într-o singură localitate rurală pare, cel puțin la nivel statistic, atipică.
Investigația nu se oprește însă la comuna din Olt. Următoarele trei comune din topul național al ponderii cheltuielilor cu indemnizațiile de handicap în bugetul local sunt toate din județul Caraș-Severin. Toate depășesc jumătate din buget direcționat către aceste ajutoare sociale, ceea ce ridică suspiciuni suplimentare cu privire la modul de acordare a certificatelor de handicap în zonă.
Comuna Șopotu Nou, cu 896 de locuitori, înregistrează cheltuieli chiar mai mari decât Ștefan cel Mare, ajungând la 5.392.053 de lei pentru indemnizațiile de handicap. Aplicând aceeași medie estimată de 600 de lei pe beneficiar, rezultă că, statistic, aproape toți locuitorii ar trebui să fie încadrați cu un anumit grad de handicap. Situația este cu atât mai surprinzătoare cu cât, la ultimele alegeri locale, prezența la vot a fost de 76%.
Faptul că un procent atât de mare dintre locuitori ar fi, teoretic, persoane cu dizabilități, dar în același timp se înregistrează o participare electorală ridicată, alimentează suspiciunile privind posibile abuzuri sau încadrarea formală în grad de handicap. Se subliniază că noțiunea de handicap nu se rezumă la incapacitatea de deplasare, însă discrepanța între cifre și realitatea așteptată într-o comunitate rurală rămâne greu de ignorat.
Alte două comune din Caraș-Severin apar, de asemenea, cu valori foarte ridicate ale acestor cheltuieli. Dalboșeț, cu 1.364 de locuitori, alocă aproximativ 1,2 milioane de euro pe an pentru indemnizații de handicap. La Lăpușnicel, tot în Caraș-Severin, suma ajunge la circa 600.000 de euro pentru doar 770 de locuitori, ceea ce înseamnă, din nou, o pondere extrem de mare din bugetul local.
Analiza arată că, în primele 25 de comune din România, dacă sunt ordonate după ponderea cheltuielilor cu indemnizațiile de handicap în bugetul local, apar încă aproximativ trei comune din același județ Caraș-Severin. Concentrarea acestor cazuri într-o singură zonă administrativă ridică întrebări despre eventuale rețele locale de acordare facilă a certificatelor de handicap sau despre lipsa unor controale riguroase.
În fața acestor date, Vlad Mercori a solicitat un punct de vedere oficial de la ministrul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Florin Manole. Ministrul a recunoscut că situația i se pare cel puțin suspectă și a anunțat că va trimite Corpul de Control pentru a verifica modul în care au fost acordate și plătite aceste indemnizații în comunele semnalate.
Controlul anunțat ar urma să clarifice dacă numărul foarte mare de persoane încadrate cu handicap în aceste localități corespunde realității medicale și sociale sau dacă există nereguli în sistemul de evaluare și acordare a drepturilor. Concluziile anchetei ministeriale sunt așteptate pentru a lămuri dacă sumele mari cheltuite reprezintă o nevoie socială reală sau rezultatul unor posibile abuzuri și complicități locale.
